CABLAJU' LA SALĂ

Florin Piersic este un personaj relativ expulzat din universul artistic românesc. Şi nu spun asta pentru că e invitat anual la Gala Uniter şi tratat de domnul Caramitru ca şi când ar fi un clovn vorbăreţ. Şi binenţeles nu fac nici un apropo la timpurile memorabilului directorat al lui Andrei Şerban. Mă întreb numai cu umilinţă cum este posibil ca un actor atât de talentat să absenteze de pe scena bucureşteană atâţia amar de ani până de curând, când Opera Naţională (deci nu Teatrul Naţional) s-a hotărât să găzduiască spectacolul „Străini în noapte”. Eu am impresia (şi puţini sunt aceia care mă pot convinge că nu am dreptate) că acestui actor, breasla „uniterească” nu a putut să-i fure un singur lucru, esenţial deltfel în meseria pe care o întreprinde: priza la public. Chiar, oare cotizanţii la fondul susmenţionat, în marea lor parte (că execepţii se găsesc pretutindeni, mai ales în provincie) mai ştiu ce e aia „cablaju' cu sala”?